Demistificare sau despre depersonalizarea actelor administrative

10 IANUARIE 2019

Lacunele sistemice ies cel mai bine la iveala atunci cand vedem preeminenta sperantelor in actul unui "jucator" providential manifestandu-se. Fie ca era vorba de Spataru, Mustacila, Frunzaverde… intotdeauna sperante infinite erau investite in actiunile lor. Mai mult, nu ca ar fi fost datoria lor, generata in urma unui "contract" incheiat cu alegatorii, sa faca ceva, erau invocati in rugaciunile oamenilor… Doar doar se vor indura sa faca ceva si pentru noi, pentru cei fara de putere.

Imi aduc aminte de vremurile cand faceam pe jurnalistul la "Timpul". Intr-una dintre zile am fost "delegat" sa-l insotesc pe presedintele consiliului judetean la Dognecea. Trebuia sa se inaugureze un drum, de fapt reabilitarea/largirea drumului de la Dognecea la crucea cu Ocna de Fier. Cand am ajuns la Dognecea primarita astepta cu paine si sare cortegiul oficial. Un cor de elevi, de la scoala din sat, a cantat ceva cantece de bucurie si recunostitna. Salvarea venise. Ode conducatorilor! De parca din averea familliei lui facuse drumul???

Recurenta mentalitatii asteia isi face simtita prezenta necontenit. De ceva vreme, odata cu trecere in nef… pardon in Opozitie , a mult iubitului si mult longevivului Mocioalca, noua purtatoare a sperantelor noastre a turor a devenit Luminita, Luminita Jivan. O doamna respectabila, sefa a obstei psdiste caras-severinene. In ea ne punem credinta intr-un viitor mai bun. Sa finanteze spitale, sa faca drumuri, sa faca X, Y, Z. Nu avem un stat care ar trebui sa aibe mecanisme eficiente si corecte de alocare a resurselor???

Cand oare se va ajunge si pe la noi sa se depersonalizeze actele pur administrative?! Cand o sa avem si noi un sistem care sa functioneze in afara interventiilor "pline de har" ale mesiilor autohtone???