Dor

Ca sa parafrazam titlul unei poezii de N. Stanescu, ma apuca un dor (cu diacritice da' am tastatura in franceza) de numa, mai ales acuma cu lasatu' sau lansatu' scuze campaniei electorale de Ion, nu nu de Ion amicu' lu F.C. ci de Mocioalca, Ion Mocioalca.

Initial am zis, Domane fere' da' nu o fi murit omu'. Hm. Imediat dau pe goagl cu inima cat un purice de frica de ce-i mai rau. Gandindu-ma cu precadere la cat de hatros este Neica Ion, oltenas de'al meu de la MH, cat de multe a facut (ZERO = MULTIMEA VIDA), ah, scuze, a promis, combinagiu excelent, etc.

Domane ajuta! Ma speriai degeaba, nu, nu, desi este la loc cu verdeata unde nu este nici tristete si nici suferinta, nu este mort, ci mare mahar la Curtea de Conturi cica.

Adevarul este ca nu ma asteptam la altceva de la minunata mea tara de nascare - oamenii deosebiti, merituosi, merita rasplatiti din plin. Chapeau bas!

Asadar, trebuie avut grija sa votam in asa fel incat sa-i asiguram mostenirea si amintirea vie. Vivat PSD!