Porcursorii veseli pe marginea prapastiei

29 NOIEMBRIE 2018

Citesc o carte despre sfarsitul lumii. Este o carte scrisa de un spaniol care s-a afirmat in lumea modei si mai putin in cea a literelor. Cartea este bazata pe tot felul de « mituri » si semi-adevaruri legate de ceea ce ar putea cauza extinctia speciei noastre. Ceea ce nu inseamna ca problematici privind impactul suprapopularii, a imputinarii resurselor, a utilizarii numeroaselor chimicale in industria alimenatara sau in agricultura nu ar fi cat se poate de reale si de actualitate.Interesante mi se par insa ignoranta, nepasarea si de ce nu, cinismul majoritatii. De la cei aflati in varful piramidei pana la « talpa tarii ». Traim aidoma unor triburi razboinice care distrug totul in goana lor dupa noi teritorii si senzatii. Constiinta privind ceea ce urmeaza si grija pentru cei ce vin dupa noi, sa zicem in 50 – 100 de ani, este quasi inexistenta. Este un pic infricosator si demoralizator. Sa traiesti ca porcul in cocina fiind inzestrat cu gandire simbolica mi se pare cel mai mare si greu pacat.

 

Demistificare sau despre depersonalizarea actelor administrative

10 IANUARIE 2019

Lacunele sistemice ies cel mai bine la iveala atunci cand vedem preeminenta sperantelor in actul unui "jucator" providential manifestandu-se. Fie ca era vorba de Spataru, Mustacila, Frunzaverde… intotdeauna sperante infinite erau investite in actiunile lor. Mai mult, nu ca ar fi fost datoria lor, generata in urma unui "contract" incheiat cu alegatorii, sa faca ceva, erau invocati in rugaciunile oamenilor… Doar doar se vor indura sa faca ceva si pentru noi, pentru cei fara de putere.

Imi aduc aminte de vremurile cand faceam pe jurnalistul la "Timpul". Intr-una dintre zile am fost "delegat" sa-l insotesc pe presedintele consiliului judetean la Dognecea. Trebuia sa se inaugureze un drum, de fapt reabilitarea/largirea drumului de la Dognecea la crucea cu Ocna de Fier. Cand am ajuns la Dognecea primarita astepta cu paine si sare cortegiul oficial. Un cor de elevi, de la scoala din sat, a cantat ceva cantece de bucurie si recunostitna. Salvarea venise. Ode conducatorilor! De parca din averea familliei lui facuse drumul???

Recurenta mentalitatii asteia isi face simtita prezenta necontenit. De ceva vreme, odata cu trecere in nef… pardon in Opozitie , a mult iubitului si mult longevivului Mocioalca, noua purtatoare a sperantelor noastre a turor a devenit Luminita, Luminita Jivan. O doamna respectabila, sefa a obstei psdiste caras-severinene. In ea ne punem credinta intr-un viitor mai bun. Sa finanteze spitale, sa faca drumuri, sa faca X, Y, Z. Nu avem un stat care ar trebui sa aibe mecanisme eficiente si corecte de alocare a resurselor???

Cand oare se va ajunge si pe la noi sa se depersonalizeze actele pur administrative?! Cand o sa avem si noi un sistem care sa functioneze in afara interventiilor "pline de har" ale mesiilor autohtone???

Responsabilitate

De multe ori ne gandim ca Libertatea este cel mai mare cadou primit de Om. Libertatea de a alege, de a crede, de a face sau de a nu face… De cealalta parte Libertatea poate reprezenta si cel mai mare blestem. Atunci cand ai Libertate la un mod absolut ai si Responsabilitate, tot la modul absolut.

Omul a izgonit ingerii din Cer si pe Dumnezeu l-a pus in Carantina. A modelat o lume dupa chipul si asemanarea sa. A priponit cu lanturi grele Natura, a subjugat pe Fratele sau, a pus Ego-ul sau in fata oricarui lucru si fiinte. Acum ca si-a manifestat plenar Libertatea este vremea sa-si asume si Responsabilitatea.

 

Spirit nou si valori noi

"On ne fait pas un monde nouveau en essayant simplement d'oublier l'ancien. Il faut pour faire un monde nouveau un esprit neuf et des valeurs neuves" (H.Miller)

"Nu putem construi o lume noua incercand doar sa o uitam pe cea veche. Pentru a construi o lume noua avem nevoie de un spirit nou si de valori noi."

Probabil acesta este marele pariu al secolului XXI. Gasirea unui principiu viu, real, care sa polarizeze si sa ajute oamenii sa se adune in jurul unui obiectiv comun. Religiile au jucat rolul acesta mii de ani, cu bune cu rele. De ceva vreme insa se pare ca puterea transcendentului este in recul semnificativ. Tot ceea ce se pune in locul lui nu este "viu" si nici "hranitor". Este acea apa care nu potoleste setea ci te face mai setos. Idealuri sau surogate de idealuri sunt construite "la minut". Viata lor insa este la fel de efemera. Iti ajung pana te culci, dimineata te trezesti iarasi cu aceeasi amaraciune existentiala, acel gol de neumplut. Tot ceea ce se tese in jur este facut sa nu sustina povara existentei si la cea mai mica adiere a sortii haul ni se arata. Ce spirit se intrevede la orizont? Care sunt valorile lumii noi in care traim? Sau - care ar trebui sa fie? Cooperare? Competitie? Fraternitate? Izolationism? Legea celui mai puternic? Chietism? Nu stiu....Supravietuirea speciei sau aneantizarea noastra ne va raspunde la intrebare.

Sursa foto: www.bing.com

 Albi, stapani, protejati, Orban

28 IULIE 2020

Ieri am avut o discutie cu un nene, slovac de origine, muncitor in Franta. Am ajuns sa discutam un pic si despre Romania, Europa de Est, Europa Centrala, migranti, grupul de la Visegrad, politica externa a Ungariei, Victor Orban.... Omu' cunostea destul de bine zona, asa ca am zis ca poate o sa avem o discutie interesanta. Toate bune si frumoase pana a inceput sa-l laude pe Orban si sa-mi spuna cu toata convingerea ca datorita lui acea parte a Europei va scapa de toate populatiile care migreaza spre Europa.

Cum este el sunt si alte milioane, zeci de milioane. Este frica de a pierde din intaietate. Acces la locuri de munca, la ajutoare sociale, locuinte, etc. Logic este ca daca ceva se imparte la mai multi partea fiecaruia se va diminua. Sa zicem ca poate el si ceilalti aidoma lui au dreptate, este insa just sa ne grupam in jurul lui Orban si a filosofiei politice pe care acesta o promoveaza? Fundamentata indeosebi pe EXCLUDERE si implicit pe ierarhizari valorice aplicate diferitelor populatii?

Personal nu cred ca este solutia cea buna. UE ar trebui sa lucreze cu preponderenta in acesta directie. Sa ne fereasca de Orban si de urmatorii profeti ai IERARHIZARII care vor veni dupa.

Deraierea in lumea valorilor este foarte rapida si de multe ori absoluta cu consecinte dramatice in viata reala.

 

Distantarea si necuratul

3 August 2020

1. De multe ori ma intreb daca exista sau nu Dumnezeu. Inca nu am ajuns la un raspuns cert in directia asta. Probabil ca exista. Cert este insa ca Dracul exsista sau mai curat Dracescul. Ori ca este o forta creata de OM ori ceva « independent » de vointa noastra. Este tot ceea ce inseamna Rau, ceea ce aduce atingere distructiva ARMONIEI. Armonie la nivel de viata de muritor simplu cum si la nivel de Macrocosmos. Este o forta perturbatoare care nu ne lasa sa ne ducem vietiile in linste si care incearca sa deraieze fortele ViETII universale.

2. Una dintre aceste forte dracesti se manifesta de ceva vreme. Violenta acestei manifestari este neinchipuit de mare. Suntem fortati sa ne schimbam obiceiurile, sa ne punem « calus pe gura » dar mai ales sa ne «distantam » unii de ceilalti. Ma gandesc la drac ca la o fiara salbatica care ataca o turma de ierbivore cu gandul de a face pe una sa iasa din turma pentru a putea sa o prinda si sa o sfartece. Asemenea si cu aceasta distantare – aievea am impresia ca suntem in situatia mentionatei turme. Se cauta izolarea noastra, distrugerea uniunii si aneantizarea individuala.

3. Zilele trecute am fost cu Delia intr-o excursie intr-o regiune din apropiere. La pensiune am avut o discutie cu un cuplu de persoane care aveau cred peste 60 de ani. Domnul ne-a spus ca parintii lui sunt intr-un azil si ca actuala criza sanitara ii afecteaza foarte mult in sensul ca nu pot primi vizitatori. Ne-a zis ca aproape 3 luni de zile nu a putut deloc sa-si vada parintii iar in momentul in care vizitele au fost posibile a avut dreptul la 30 de minute pe saptamana de interactiune cu ei. Mi-a venit si atunci sa plang si acum cand scriu.

4. Invariabil ma gandesc cu groaza si la luna septembrie cand ar trebui sa venim in tara sa ne vedem si noi familia si prietenii dupa mai bine de un an de zile. O sa fie posibil, nu o sa fie posibil ?

5. Traim un vis urat in care fiara salbatica vrea sa instaureze teama in strafundurile noastre si sa ne ia bucuria de a trai. Caci nu poate fi bucurie de a trai daca exista « distantare » intre oameni. Oamenii sunt fiinte sociale, facute sa traiasca impreuna, sa rada, sa se imbratiseze, sa fie unul cu celalalt fizic si emotional.

Sper sa ne trazim intr-un final din acest cosmar kafkian.

Sursa foto: www.bing.com

 

Despre prostie

Orice ai face oricum ai face pana la urma prostia ta va invinge. Asadar nu incerca nicio secunda sa pari destept. In epoca in care traim avem avantajul ca ne putem ascunde dupa masca virtuala asigurata de Zuckerberg and comp.

Dupa ce insa ne vedem fata la fata cu omul butonul de distribuire citate "dastepte" nu mai exista si, astfel, panica se instaureaza/instaleaza. Celalalt ne va dibui, va vedea cat cantarim.

Problema este ca si celalalt este la fel, in loc sa se uite la noi si sa ne zica " Amice, nu esti tu un pic cam prost, nu foarte mult , asa un pic..." va fi preocupat sa dea like, share, postez, localizare, tag.... in timp real.

Si uite asa prostia trecu neobservata si s-a umplut lumea de prosti.

 

"Castigi bine?"

Acum ceva vreme ma intreaba cineva " Auzi Luci, da' lucrezi in Franta?" La care ii raspund

" Fac voluntariat momentan". Si vine treaba "aspra" sa copiez vorba prietenului meu Mimo, ridica spranceana si insista " Da castigi bine?" Sincer sa fiu voluntariatul facut este lucrul care mi-a adus cele mai mari satisfactii si impliniri. As putea sa-i raspund aposteriori "Foarte bine, nu bine!"

Cred ca este printre putinele lucruri pe care le-as recomanda semenilor sa le incerce.

 Lumile care se duc

9 Septembrie 2020

Invariabil ma intreb unde s-au dus lumile in care am trait. Zicea cineva, Heraclit cred, ca nu ne putem scalda de doua ori in acelasi rau, asa si cu aceste lumi trecute. Adesea incercam sa recreem amintiri, simtaminte, vizitand locuri din trecut. Cel mai adesea nu mai este posibil. Finitudinea vietii si irepetabilul sunt niste realitati care ar trebui sa ne faca sa nu ne grabim sa trecem prin zile ca "Voda prin loboda".

 

Imaginarul colectiv si imaginarul personal - RESITA

15 Septembrie 2020

Zilele trecute intr-un anumit context oarecum formal vorbeam cu cineva despre "imaginarul colectiv resitean". Ziceam despre importanta integrarii in cadrul acestui mental a geografiei de proximitate. A dealurilor si padurilor fantastice aflate langa Resita. Unul dintre punctele forte ale Resitei.

Acest proces a inceput in urma cu foarte multi ani si a fost pus pe roate de la cel mai mic omulet care ne-a invatat sa iesim din "borcan" (Resita aflandu-se intr-o depresiune) si sa avem ceea ce am putea numi "privirea de perspectiva", ne-a invatat ca 'miscatu" in natura este atat sanatate cat si dezvoltare personala. Pentru mine acest rol a fost jucat de Mimo/Micul Mester . Bineinteles ca pe langa mine Mimo a mai adus alti zeci de oameni pe dealurile Resitei.

Pentru comunitate rolul a fost jucat de Cata si de Bike Attack care sunt o mandrie pentru noi resitenii prin tot ceea ce au facut si fac. In 2015 alaturi de Loti am inceput AlerGand la padure care a avut acelasi obiectiv. De a continua lupta care consta in a face resiteanul de rand sa iasa pe dealul de langa casa si sa "miste" in natura.

De ceva timp si administratia locala a inceput sa se implice in acest demers. Dovada sta infrastructura realizata - drumul catre "stema", scarile catre acelasi loc, festivalul CUSTOM Resita, proiectul vizand funicularul, etc.

Dar cel mai important mi se pare ca resitenii au inceput sa frecventeze acest spatiu. Este extraordinar sa ai la cateva minute de casa un loc de recreere natural unde poti sa vezi caprioare, veverite, mistreti, etc.

Desi nu este cel mai important exemplu cu valoare de arhetip este totusi un caz concret in care imaginarul personal si cel colectiv se intrepatrund. Este un loc in care ne intalnim noi resitenii cei care au ramas in Resita dar si cei care au plecat. In acel loc al IDEILOR in care ne bucuram rememorand turele in soare sau la lumina frontalei, urcarile grele, cazaturile... Ne amintim de asemenea cum am devenit prieteni si cum ne-am consolidat prieteniile.

Ne bucuram ca putem sa le spunem detractorilor ca : "DA, Resita este frumoasa!"

 

Povestea mea

20 Octombrie 2020

Problema lumii asteia si in special a individului este ca nimeni nu prea este interesat sa-i asculte povestea. Bine, poate unu doi prieteni si familia. In reste individul traieste ca si cum nu ar exista. Incearca el una alta dar mereu si mereu ramane necunoscut. Si dupa ramane uitat. El care ar vrea ca intreg globul si de ce nu si universul sa traga cu urechea la ce are el de povestit. "Ghinion" vorba lu' Klaus. Probabil directia este insa gresita si in loc sa pleci in 'mare" mai bine pleci in "mic" si incerci sa povestesti tie insuti si te provoci sa te cunosti tu pe tine insuti in amanunt si sa te intereseze mai putin cunoasterea ta de catre ceilalti. Oricum totul este asemenea vorbelor purtate de o adiere lina de vant.

 

Negarea realitatii si idealul "UNULUI"

23 Octombrie 2020

Atunci cand se constata o incongruenta flagranta intre realitatea, asa cum este aceasta perceputa de majoritate, si actiunile individului acesta sfarseste in categoria "nebunilor", "schizofrenilor", etc. Dar cand acest lucru se manifesta la nivelul societatilor ne este mai greu sa le catalogam. Asta daca nu mergem pe o logica simplificatoare si sa consideram societatea un "individ" mai "mare". Este o logica pe care nu o agreez, de aceea ma feresc sa "etichetez" societatile.

Ceea ce pot insa face este sa constat anumite incongruente la nivel de societate. Una dintre aceste incongruente intre real si imaginar care pe individ l-ar baga direct la balamuc este obsesia Frantei legata de "laicism" "tara laica" separarea religiei de stat , cum ar fi "Sa dai Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ceea ce este cuvenit lui".

Toata treaba cu secularizarea in Franta a inceput mai serios in secolul "Luminiilor" (sec XVIII) si s-a desavarsit prin secolul XX. De prin 2004 cred ca prin scoli nu prea mai este voie sa se afiseze simboluri religioase. In fine sa nu o mai lungesc, Dumnezeu sau dumnezeii in general au fost retrasi cu forta din sfera publica si ingramaditi in cea privata. Toata lumea parea usurata. Au putut incepe sa se bata cu pumnul in piept ca au rezolvat si aceasta tensiune societala.

Tot in acest sens, Biserica Catolica, majoritara pe aceste meleaguri, avand o trista istorie in spate (cruciade, inchizitie, homosexualitate , pedofilie, etc) a avut o reactie anemica. Francezul de rand si-a dat seama ca se descurca relativ ok si fara Dumnezeu. Ca doar rafturile mereu sunt pline, alocatii sunt, imigranti sa faca muncile de rahat sunt, deci totul este bine. Numai ca nu prea este asa.

Dupa scoaterea lui Dumnezeu din sfera publica, Statul, in gelozia lui si narcisismul lui maxim a cerut supunere totala. A vrut locul lui Dumnezeu. Tot omul care traieste aici trebuie sa creada trup si suflet in cele prescrise in legile statului. Rezultatul este sa devenim o mare familie. Necazul este ca odata cu decolonizarea au venit milioane de oameni provenind din culturi diametral opuse culturii pamantului unde au aterizat.

In fiecare an aceleasi si aceleasi evenimente tragice, atentate, cacofonie institutionala (cum a fost tentativa de a lua cetatenia binationalilor ) ura mocnita a majoritatii, sfidare a minoritatii si tot asa. Dupa atentatele de la Charlie Hebdo a explodat vanzarea de carti islamofobe (ex: Soumission) francezul de rand racorindu-se la adapaostul peretilor casei lui si gandind la vremurile cand cineva o sa-i faca sa plateasca pe toti arabii astia facatori de nenorociri. Evident ca nimic nu s-a schimbat si nici nu o sa schimbe.

Remediul la boala incepe cu asumarea faptului ca esti bolnav. Nu ai cum sa impui "laicizare fortata" unor societati in societate care considera religia mai importanta decat viata insasi. Tu majoritar te doare undeva de tot ce este divin, este dreptul tau, dar intelege ca nu toti sunt ca tine. Represiunea rareori a adus o schimbare in sine. Societatea asta este isterizata , in criza identitara galopanta si fara un adevarat proiect de viitor. Ca un om beat care nu-si mai gaseste casa.

Sincer nu cred ca exista o solutie, in masura in care Centralismul - sa ne integram toti in Unul lor - nu este ceva serios. Faramitarea si fortele centrifuge vor continua sa infraneze orice tip de dezvoltare liniara a societatii franceze. Unitate in diversitate, porcarii de truisme fara substanta. Viitorul nu suna bina

 

Binele traficat

24 Noiembrie 2020

Am incercat sa gandesc pozitiv si sa elimin gandurile negre dar vazand realitatea inconjuratoare este destul de greu. Campania electorala pentru alegerile parlamentare este de vina sau mai curand oamenii implicati in ea, adica politicienii.

Pana sa se instaleze bine si pentru mult timp corona cei care doreau sa iasa in fata cu ceva in fata alegatorilor mergeau cel mai lesne la caminul de batrani. Ma refer la orasul de bastina Resita. Altele prin tara nu prea cunosc. Duceau o punga, doua, se faceau ca se preocupa de soarta batranilor si dupa aceea plecau. Si plecati ramaneau.

Acum pandemia a schimbat lucrurile. Nu s-a produs un salt calitativ in natura oamenilor, nu a crescut gradul de empatie, etc. Nu, nimic din toate astea. Doar partea de marketing politic. Cum pe la caminul de persoane varstnice este mai greu sa se intre, smecherii au inceput sa mearga pe la comunitatile defavorizate din Resita. S-au tras in poza cu copiii nevoiasi, au impartit ceva pachete, si cam gata.

Nu pot sa nu ma gandesc ca in urma cu cateva luni poate tot in acele comunitati defavorizate sau altele asemenea "organili" statului au mers acolo inclusiv cu militari cu kalashnikov-uri. Oricum nici lu' dracu si nici lui tacsu' nu le pasa de oamenii aia. Rasisti fiind in mare parte romanii verzi nu doar ca nu le pasa de amaratii aia dar ii si privesc cu scarba ca fiind ceva intre om si animal. Oricum interactiunea cu ei este de nedorit.

De ce am zis "bine traficat" pai despre asta este vorba. Facem ong-uri, dam o punga, tragem o poza, mimam altruismul, ne facem ca ne doare de necazul celui amarat si speram ca ceilalti sa ne vada ca pe niste eroi.

De aia ma gandeam de multe ori in ceasurile mai depresive ca atunci cand o sa fie sa plec prin alte lumi printre putinele lucruri pe care cu siguranta o sa le regret este ca am facut parte din specia asta.

 The modern song of the superior sheep

Me, mee, mee, meeh,

Me, mee, mee, meeh,

Me, mee, mee, meeh,

Me, mee, mee, meeh,

Me, mee, mee, meeh,

Meeeee, meeeehhh, meeeehhh..

(Source image: www.i.ytimg.com)

 Trei cai de pierdere a libertatii

Vorbeam deunazi cu frate miu despre libertate. Concept/realitate obsedant pentru mine de foarte multi ani. Probabil cel mai corect ar fi sa zic ca am inceput sa reflectez cu adeverat despre ceea ce presupune libertatea atunci cand aceasta mi-a fost luata. In cazul meu libertatea mi-a fost luata/diminuata prin trei cai : propria-mi prostie/ignoranta, institutional, fiziologic.

Sa analizam lapidar prima modalitate prin care mi-a fost luata/restrictionata libertatea. Prostia/ignoranta proprie. Cred ca am defecte legiune si nu am nici ambitia si nici nesimtirea sa afirm ca va veni o zi cand acestea o sa dispara. Ceea ce insa sper este sa am mereu minima luciditate sa realizez cand am facut o prostie. Nu la fel a fost cazul in primii 16 17 ani de viata cand ignoranta/prostia nu ma lasa sa realizez cand faceam ceva rau/gresit sau bun. Atata timp cat esti ignorant/prost nu ai cum sa fii liber. Libertatea presupune cunoastere. Liberul arbitru este faurit din aceeasi substanta cu facultatea cunoasterii. Inainte de a manca din pomul cunoasterii protoparintii nostrii erau ignoranti si automat neliberi.

A doua cale prin care am pierdut libertatea a fost boala. Este plicitisitor sa vorbim despre asta si prea actual. Cel mai bine este insa sa cititi Muntele Vrajit de Thomas Mann si sa intelegeti ceea ce zice Settembrini care nu gasea nimic romantic, de dorit in boala, ci vedea lipsa libertatii. Vedea diminuarea individului prin actiunea bolii. Concluzionand – boala iti ia libertatea, fizica si in oarecare masura si psihica.

Bun, a treia cale este cea institutionala. De data mai recenta pot zice ca ceea ce traim de un an de zile este de departe cea mai brutala interventie institutionala in ceea ce priveste propria libertate. Mi se interzice sa ies luni de zile din casa, mi se impune o ora la care sa revin acasa, mi se impune sa port masca, mi se impune oarecum sa iau in calcul vaccinul, mi se impune sa nu-mi vad apropiatii in mod direct, etc. Bratul lung al statului imi arata pe zi ce trece ca libertatea individului este foarte foarte fragila si la ne indemana individului.

La fel ca si sanatatea – omul ajunge sa o pretuiasca atunci cand a pierdut-o. In ceea mai mare parte a vietii traim intr-o stare de amortire. Credem ca o sa trecem ca gasca prin apa prin viata si ca la final o sa fie o trecere lina spre ceva frumos ce cutumiar numim Rai. Necazul este ca cei care sunt in spatele cortinei au puterea sa decida si o fac din plin. Individul vede ca de fapt libertatea sa este direct proportionala cu vointa unora la a caror masa nu este niciodata invitat.

Problema filosofica pe care mi-o pun este – ce poate spera individul in ceea ce priveste spectrul liberei alegeri ? Pana unde se extinde libertatea noastra ? Sau oare, cum zic astia la reclame, ne gasim deja intr-o « lume noua », unde va fi nevoie sa ne adaptam noilor valori si sa gandim noi definitii ale unor concepte precum Libertatea ?!

Tablou : H Bosch, Corabia nebunilor. Sursa: Net

 Discursul motivational sau despre translatarea in real a gandirii misticoide

Cu alte vorbe - era un rrom posibil si rromantic asta nu se stie, de i se zicea Elegantu', altu' datorita puterii fiannciare proverbiale era numit Ministeru' de "Finanta" sau Deutsch Bank (banatean de'al nonstru' de sa ne mandrim cu iel), altu' Mondialu', altu' Minune, unu Armani, Versace... si alte marci de lux.

Si dupa aia cu putere nemaivazuta nici chiar de Greuceanu - Bombardieru', Fibra, Muntele Bihorului....

Sau "frati de cruce" cu fortele naturii - Urgannu', Vijelie, Viscol....

La astia numele / supra numele so materializat in real, astfel supranatural impletindu-se in mod sublim cu vizibilul.

Deci nu uitati ca motivatia este cheia/baza succesului material.

Power!