Iubirea cred, dupa inteligenta-mi nu foarte sclipitoare, este mai degraba un context. Sau cel putin creatoare de context. Acolo unde te simti protejat, unde nu simti minusurile de esenta, unde te detasezi de mania innebunitoare a ajungerilor materiale, a competitiilor cu lumea si cu sine. Iubirea este acel context al plenarului, al completului sufletesc.
P.S. Vorbeam cu un foarte drag prieten (Emi se numeste :) ) despre o situatie paradoxala in care se gasesc unii dintre semenii nostrii (poate si noi cateodata) cand isi dau seama ca cel mai greu si cel mai greu, de fapt imposibil, este sa cuceresti iubirea sau prietenia cuiva. Ce se face omul cand realizeaza ca cele mai de valoare daruri sunt acelea care se obtin prin har?! De mii de ori sa te dai peste cap si sa te tavalesti nu poti face pe cineva sa te iubeasca fie el/ea iubit/a sau prieten/a daca respectivul/a nu simte nimic pentru tine sau nu este dispuns/deschis catre a simti.
[2015]
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire